Printre pietrele saline, şi grafitul ud şi gri
S-a născut o vietate, cu picioare măslinii
Inocentă şi firavă, preţuită de-ntreg natura
Drăgălaşă şi ciudată, aparent încă doar gura
Cea ce roade numai viaţă, s-o picteze în culori
Înconjurată de perii moi ca nişte aschi, dar uşori
Ea prin lăcomia ei, inconştientă, perie copacii
Tubulară şi pitică, îşi târăşte-n şir colacii
Se ascunde printre frunze, învelită de priviri
Reprezintă pradă simplă pentru fiinţe, amintiri
Minte ochiul lipsit de-atenţie, îl testează perspicace
Hidoasă fiinţă, dar plăpândă, ea renaşte din torace
Dar are-un scop în vastul verde, ulterior să-l transforme
Lasă găuri mici şi pete, cât soarele să curgă, nu enorme
Lumină-n subsolului neglijat, dar în timp s-a adaptat
Căci ce nu-i estetic, iată, nu e încă luat în reparat
Un singur scop, ce nu-i mort, eventual, e reciclat
Formează un tipar, inspirat-n cerul galben, constelat
Şi la sfârşit se şi îmbracă într-un fir preţios şi zdravăn
Căci renaşte după masă, împins de vânt, se dă pe leagăn
Când coboară, el uimeşte prin puţin, doar o prestanţă
Îşi asumă rău făcut, blestemată, obligată prin restanţă
Natura-l obligă să dea viaţă, un blestem viu, să mulţumească
Fiinţă la fel ca-n naştere, bolnavă just de ignoranţă
Se bucură de darul sumbru, are aripi subţiri, fragile
Moartea-l aşteapt-o zii, adoraţi, deci despărţiri mai dificile
Parazitic a mâncat ce a găsit, până-n ambalaj, scufundat
Rezultatul nefiltrat de-un verde insistent, colorat a inundat
A căzut, a putrezit, însă pe-o frunză încă viu, a lăsat
Încă zeci, sute, mii, ce aşteaptă-n ignoranţă cimitirul colorat
