Deșteaptă-te, nebune!

Deșteaptă-te, române, din somn al minții noapte,
În care te-adânciră trădători de neam,
Acum ori niciodată croiește-ți fosta soartă,
La care se-nchinau și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n ăstea mâini mai trece munca de român,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume dacian.

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viață-n libertate ori moarte" strigă toți.

Țărani cu sapan-n cârcă, căci oastea-i muncitoare,
Deviza-i libertate și scopul ei prosper.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât sclavie iarăși în vechiul nost' pământ.

Românie

Țara mea frumoasă, mare bogăție

Ce te-ocupă iară , neamule-n hoție

Tu sau frații noștrii, fură doar să fie

Este luat de-i gratis, tot din sărăcie

Că-ți e bunic istoric, că îți e vecinul

Apărăți placerea, același ți-e destinul

Că furăm oriunde, pace sau războaie

Zic ai noștrii morți, nu lăsăm nici paie

Țara mea prea scumpă, n-auzi gălăgie

Să nu știi când fură, șubai-i de-aurie

Trec patru decenii, și-i rămas blestemul

Copiii mor de foame, devină e sistemul

Că tot tragi de tine, sperând în reverie

Dar nu ți-e dat cât dăm, și asta nu se știe

Străinii îți sunt și șefi, la bancă-ți colivie

Scapă de-ocupare, zdrobește burghezie