Când sunt singur

Noapte caldă din ceru-ți negru
Câtă liniște-mi aduci tu, zilnic
Iar simt lipsă ca de-un membru
Și-mi e-un chin să tot fiu, fizic

Când sunt singur, bezna cântă
Stelele se-ascund de blocuri
Fără existența mea, prea scurtă
N-aș fii hrana de sub plopuri

Și de-ar fii să nu fim corpuri
N-ar fii nici inima-ți mai ruptă
Melodia liniștii de-a-l locuri
Să-mi fie tot ce am, pierdută

Am să stau zâmbindu-ți cinic
Cred că pot să-nțeleg, integru
Cum te scurgi tu, parcă mimic
Și mă lași c-un cer mai sumbru

Iarna Gri

Plouă stele din gaz ceresc

Ne ard pământul părintesc

Muritori spală-n lumină

Rup răul ca pe rădăcină

Dorințele aduc radiații

Cenușa ninge iritații

Totu-i alb în toiul verii

Plini de urme ca minerii

N-a rămas picior de-albină

Întuneric, de lună plină

Renaște liniștea milenară

Pe drum, Nirvana nucleară