Contemplez cu ochi sticloși și roșii de la insomnie
Stagnez la un singur gând, de obicei erau o mie
Înecat în alcool și fum, în cameră melancolie
Simțindu-mă nenorocit tind la "ce o fii, să fie"
Nu e un sentiment străin, dar mereu e diferit
El e ignorant vrea risc, eu la fel de îngrozit
Cu ce-am greșit? Am vrut doar să îmi zâmbești
Tu intenționat sau nu, ai reușit să mă vrăjești
Mi te-au adus divinul ca pedepsească că-i sfidez?
Destinule de ce mă chinui?! Mai bine paralizez!
Dar Doamne, e așa plăcut când o pot ține în brațe
Cum îmi coase inima rănită cu sufletul ei din ațe
Când cu buzele îi cuceresc fiecare petec de piele
Sau o mângâi pe picior ca un pictor prin capele
Mi-e imposibil să fiu distant, poate ai venit din iad
Un succubus din infern, sirena mării-n care cad?
Stau la mila rațiunii, dar sunt unde și ghiața arde
Port un război în mine ce ar fii demn de Iliade
Inima ce-mi umflă venele, coastele se zbat afară
Când îți aud vocea dulce, e simfonie de vioară
Implor zeități uitate să n-o văd plângând vreodată
Pe trup n-a lăsat nimic, pe suflet rămâne-o pată
Am hoinărit prea mult în vid, am găsit lumină
Lasă-mă să o iubesc, omoară-mă de se termină
