Coborârea Cerului

 

Viața mea de om...

Să ți-o dau pe toată,

nu mă mai apasă

futu-i rasa noastră.

De-o-i muri din dronă

sau prindem nemurire,

 

O să te caut, mereu

căldura din Soare...

și în următoarea viață.

și te rog să scapi, Samsara.

Șerpi și Mere din grădiniță...

Vin și eu, omnia Paratus

 

Am avut o lipsă

să te fac mireasă.

Sincer, eram acolo...

dar cu noi mai aproape de El.

Unde e Bine, eu... mereu,

înapoi la tine. Eu războiul de clasă.

Întregul sacadat

Cine doarme, n-o să știe apa vie dintre nori
Cum ne lasă-n cer acasă numai aburi și culori

Și ne plimbă greutatea peste pietrele greoi

Să ajungem la origini, să ne aducem înapoi

Să ne piară chef de om, să ne învie în esență

Ce rost are să blestemi derutat, reminiscență

Ca-n reflexia din apă realitatea-i obfuscată

De trăiri și de limbaj, de percepția prea plată

Cine-i autonom din fire tot mănâncă să trăiască

Cine ne-o trimite gânduri tot refuză să vorbească

Cine-s „eu” și cu ce scop mă întreb din grotă

Ce e dincolo de simțuri ne transcede de calotă

Subiectul nu mai este, obiectul nu mai face

Sintagma ne răpește, întregul ni-l desface

Extrospectiv vedem că ne regăsim afară

Introspecția arată, viața n-o să ne dispară

Ce-mi arată și ce văd conștient la intersecție

Sufletul întruchipat, universului, colecție

Pierduți ca din pungă

Ca azi nu-i ca niciodată în trecut
Viața linistită în cioburiile de lut
Nici ca-n '89, sau ca la început
Adevărul pozitiv, oficial recunoscut

Românul pe limba Statului Român
Brusc avem încredere neîndoită în jupân
Sclav la teroriști, indignarea o amân
Curent sau apă... măcar mâncare și săpun

Rachete pentru Iran, minore pentru soldați
Afaceri, politici, cei cu bani nu sunt vizați
Ca prost de rând suntem toți legați
De foame și stres, o țară de anesteziați

Bocancul de Yankeu ne stă la toți pe față
Limbile de-l spală nu știu ce-i aia greață
Respiră, vorbesc, toți sunt în viață
Pentru cât timp, aflăm de la graniță

Pământul e roșu de sânge proletar
Crima de război e meșteșugul milenar
ISIL, Azov, dar rusul! E cel mai murdar!
Oamenii în toată firea cu-n creier de sugar

Deșteaptă-te, nebune!

Deșteaptă-te, române, din somn al minții noapte,
În care te-adânciră trădători de neam,
Acum ori niciodată croiește-ți fosta soartă,
La care se-nchinau și cruzii tăi dușmani.

Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n ăstea mâini mai trece munca de român,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume dacian.

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viață-n libertate ori moarte" strigă toți.

Țărani cu sapan-n cârcă, căci oastea-i muncitoare,
Deviza-i libertate și scopul ei prosper.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât sclavie iarăși în vechiul nost' pământ.

Românie

Țara mea frumoasă, mare bogăție

Ce te-ocupă iară , neamule-n hoție

Tu sau frații noștrii, fură doar să fie

Este luat de-i gratis, tot din sărăcie

Că-ți e bunic istoric, că îți e vecinul

Apărăți placerea, același ți-e destinul

Că furăm oriunde, pace sau războaie

Zic ai noștrii morți, nu lăsăm nici paie

Țara mea prea scumpă, n-auzi gălăgie

Să nu știi când fură, șubai-i de-aurie

Trec patru decenii, și-i rămas blestemul

Copiii mor de foame, devină e sistemul

Că tot tragi de tine, sperând în reverie

Dar nu ți-e dat cât dăm, și asta nu se știe

Străinii îți sunt și șefi, la bancă-ți colivie

Scapă de-ocupare, zdrobește burghezie

Când sunt singur

Noapte caldă din ceru-ți negru
Câtă liniște-mi aduci tu, zilnic
Iar simt lipsă ca de-un membru
Și-mi e-un chin să tot fiu, fizic

Când sunt singur, bezna cântă
Stelele se-ascund de blocuri
Fără existența mea, prea scurtă
N-aș fii hrana de sub plopuri

Și de-ar fii să nu fim corpuri
N-ar fii nici inima-ți mai ruptă
Melodia liniștii de-a-l locuri
Să-mi fie tot ce am, pierdută

Am să stau zâmbindu-ți cinic
Cred că pot să-nțeleg, integru
Cum te scurgi tu, parcă mimic
Și mă lași c-un cer mai sumbru

Iarna Gri

Plouă stele din gaz ceresc

Ne ard pământul părintesc

Muritori spală-n lumină

Rup răul ca pe rădăcină

Dorințele aduc radiații

Cenușa ninge iritații

Totu-i alb în toiul verii

Plini de urme ca minerii

N-a rămas picior de-albină

Întuneric, de lună plină

Renaște liniștea milenară

Pe drum, Nirvana nucleară