Deșteaptă-te, române, din somn al minții noapte,
În care te-adânciră trădători de neam,
Acum ori niciodată croiește-ți fosta soartă,
La care se-nchinau și cruzii tăi dușmani.
Acum ori niciodată să dăm dovezi în lume
Că-n ăstea mâini mai trece munca de român,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume dacian.
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viață-n libertate ori moarte" strigă toți.
Țărani cu sapan-n cârcă, căci oastea-i muncitoare,
Deviza-i libertate și scopul ei prosper.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât sclavie iarăși în vechiul nost' pământ.
