Rătăcind după tine prin deșertul meu străin
Am trecut prin foame, intoxicare cu venin
Prin furtuni nisipoase, prin iluzie vegetală
Frig ca-n vidul de afară, căldură infernală
M-ai copleșit când îmi luminai cerul pustiit
Ai căzut în lumea mea, impactul m-a orbit
Am alergat unde-ai căzut, am văzut lumina
Că nu te-am prins la timp, eu îmi asum vina
Fiindu-mi luminat în față, viitor prerezervat
Dăruind ce-aveam mai bun, suflet împachetat
Fiind fragil și inocent, ți l-am dat fără regret
Tu erai încă încinsă... sunt dispus să o repet
Inițial l-ai încălzit, chiar dacă ulterior s-a ars
Îndurerat sau liniștit, n-a plecat de l-al tău glas
Totuși mereu a-ntrebat, de ce uneori îl doare
Că pentru mine ai căzut, inițial erai din Soare
Ai venit să mă iubești, te-ai încins cât ai picat
N-ai știut nici tu că arzi, ai aflat, nu ai plecat
Ai avut intenții bune, de căldură tot am parte
Inocența ta frige când refuzi a-mi da dreptate
Știi totuși și tu, că arde, dar preferi iluminatul
Lumina nu-mi aparține cât o vede-ntreg regatul
Am doar o opțiune, încinsă fiind, vreau un inel
Divinule, nu-l mi-l topi! Ăsta-mi e ultimul apel
