Mă trezesc dimineața, și mă uit pe geam
Soarele ce-mi încălzește viața... dar plouă
Cântecul păsărilor, e tot ce pot să mai am
Apa ce spală asfaltul... aerul, rece de rouă
Să ies în ploaia neiertătoare, zburd confuz
Să merg în pădurea liniștită... poteca-i nouă
Udă și rece, o parcurg spre adăpost difuz
Văd în față clar de apă... se desparte-n două
Plec spre foișor, nu vreau jungle asflaltate
Picăturile de ploaie mă spală... ca niște ouă
Mă pun jos, poate foișorul e prea departe
Aș pleca înapoi la căldură acasă... dar plouă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu