Noapte caldă din ceru-ți negru
Câtă liniște-mi aduci tu, zilnic
Iar simt lipsă ca de-un membru
Și-mi e-un chin să tot fiu, fizic
Când sunt singur, bezna cântă
Stelele se-ascund de blocuri
Fără existența mea, prea scurtă
N-aș fii hrana de sub plopuri
Și de-ar fii să nu fim corpuri
N-ar fii nici inima-ți mai ruptă
Melodia liniștii de-a-l locuri
Să-mi fie tot ce am, pierdută
Am să stau zâmbindu-ți cinic
Cred că pot să-nțeleg, integru
Cum te scurgi tu, parcă mimic
Și mă lași c-un cer mai sumbru
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu