Țara mea frumoasă, mare bogăție
Ce te-ocupă iară , neamule-n hoție
Tu sau frații noștrii, fură doar să fie
Este luat de-i gratis, tot din sărăcie
Că-ți e bunic istoric, că îți e vecinul
Apărăți placerea, același ți-e destinul
Că furăm oriunde, pace sau războaie
Zic ai noștrii morți, nu lăsăm nici paie
Țara mea prea scumpă, n-auzi gălăgie
Să nu știi când fură, șubai-i de-aurie
Trec patru decenii, și-i rămas blestemul
Copiii mor de foame, devină e sistemul
Că tot tragi de tine, sperând în reverie
Dar nu ți-e dat cât dăm, și asta nu se știe
Străinii îți sunt și șefi, la bancă-ți colivie
Scapă de-ocupare, zdrobește burghezie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu