Pădurea Edenului

Prin universul infinit în negru orbitează o planetă
De când copacii se separă, încontinuu în alertă
Căci în dreapta se găsesc doar foioase egoiste
Cât în stânga-i veșnic verde conifere altruiste
Diferențe înăscute, biologic sunt toți copaci
Coniferele nu acceptă printre frunze, și săraci
Față de foioasele din frig ce preferă să chelească
Coniferele îmbracă frunze, ei aleg să le-ngrijească
Și de la prima iarnă glaciară, coniferul a migrat
Către stânga planetară, nu e pom discriminat
Frunzele prosperă doar în extremitatea stângă
Cât în dreapta anual iarna se-aștern pe lângă
Foioasele din lăcomie ascund semințele în fructe
Și din gelozie lor, încearcă să colonizeze-un munte
Le hrăneste stereotipuri, îi separă ca pe specii
Dar coniferele ignoră, conștienți unde-ajung regii
Genocidul lor din fiecare toamnă îi îngroapă-n timp
Și treptat se scufundă-n moarte cu fiecare anotimp
Iar în final, foioasele din lăcomie toate o să dispară
Cu tot cu frunza de foioase, rămâne frunza proletară!