marți, 10 octombrie 2017

Celula de Argint

În lanțuri de argint
O inimă se zbate
Afară un glas, alint
Cât ființa e pe moarte
Legat un demon rage
La luna trecătoare
Cu turbare, trage
Echilibru-n disperare
Legată inimă forțat
Animalul strânge
Inconștient, treptat
Sufocă până-n sânge
Ca un stâlp suportă
Când păzește monstrul
Brutalizând, aortă
Dar ființa-i știe rostul
Câine ce se hrănește
Cu suflete străine
Mușcă, nu rănește
Ființe ce par saline
Răni adânci pulsează
Amintirile din urme
Dulăul, doar urmează
Durerea iar s-o curme
Înfricoșat d-excepții
Trage lanțul preventiv
Că frica-i sunt corecții
Fiind sceptic, excesiv
În lume cineva lucește
Dar nu vine, încă fetus
Să ardă lanțul, ce oprește
Exilarea lui Cerberus

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Coborârea Cerului

  Viața mea de om... Să ți-o dau pe toată, nu mă mai apasă futu-i rasa noastră. De-o-i muri din dronă sau prindem nemurire,   ...