Nu mă pot gândi la un viitor măcar realizabil
Când pe fața ta porți o frumusețe mitologică
În haosul universului, ești anomalie astrologică
Inima ce bate accelerat, aritmic undeva în piept
Viața ce-mi umezește ochii de mă ustură-n sept
Că nu ești lângă mine, cerul fără lună-i mai gol
Sticla-mi otrăvește mintea, ameliorez dorul matol
Mă anesteziez singur, ăsta-i iadul pe pământ!
Tot apelez otrava, așteptând capacul de mormânt
Dar mormântul nu mă vrea, sadic mă lasă-n vis
Până urc iar trenu-n gară să te privesc cât e permis
Am găsit ce-mi era promis, tu ești înger păzitor
Dar ce păzești departe-n țară, pădurile de topor?!
Cu mine cum rămâne... nu-i plăcut, chiar dureros
Dar nu cred că fără tine aș mai știi ce e frumos
Și tu mă-ntrebi de te iubesc, cu inocență naivă
Cum să nu iubesc ce nu e reprodus în reflectivă
Că oglinda pentru mine minte cu totală erezie!
Mi-aș dorii să poți vedea ce ochii-mi arată mie
Cum să nu iubesc ceva ce omului n-o să-i apară?
Dar soarele cald din cer, chiar dacă topește ceară?
Statuia lui Zeus din Olimpia… n-am vrut să dispară
Deci și-n reprize de agonie, te iubesc ca prima oară
your best one so far. ♥
RăspundețiȘtergereFără tine, n-aș fi putut.
Ștergere