Sub omenia diafană, ignoranța-i satisface
Mângâie duios ursuzul, ține sufletele-n pace
Destinația-i ambiguă, în fiecare totalitate
Ce determină pisica, ție nu-ți aduce moarte
Ascunde cel ce gustă din cutia lui Pandora
Să te fii uitat-n cer când s-a prăpădit Gomora
Reveria ce-i aducem stimatului năpraznic
Ce străpunge nărăvaș demască tot ce-i falnic
Blestemat e ce dresează incertul din ființă!
Paroxismul fericirii, inhibat de orice știință
Singur îți e destinul de dorești ce se cufundă
Nu voi regăsi vreodată omenia ce nu-i crudă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu